S-au stins luminile în sat
Și-n jurul nostru rând pe rând
Se sting bisericile toate
Și nu-i mai pasă nimănui
Că generații se tot duc
De Dumnezeu tot mai departe...

Părinți ce-au învățat copiii
Ca să trăiască-n libertate
Far' să le spună de păcat
De consecințe și de moarte
E prea târziu să ștergi acum
O așa rea învățătură
O lume întreagă la răscruci
Pe drum de dragoste și ură...

Iubirea-i doar un sentiment
Ce îl simți pentru o clipă;
E pentru lucruri de moment
Să ai acum tot ce iubești
Și apoi să faci risipă.
Confuzia-i la loc înalt
Căci fiecare are o părere
Și nimeni nu mai ține cont
De legi morale sau sfințenie.
Cuvântul Sfânt și Legile
Sunt slove pe-o hârtie
Deși e clar că merge rău
Și lumea-i în derivă
E prea ciudat să spui de Dumnezeu
Pari prea fanatic... fără rost...
Poți chiar să fii luat de prost
Când spui cuvinte din Scriptură

Se sting luminile pe rând,
Se-nchid bisericile-n sate;
Un preot trist și prea bătrân
Vorbește de trezire...
Râd toți de el ca de-un smintit
Ce crede-n vechea amintire:
Cum că există Dumnezeu
Ce te-a creat cu-n tainic eu
Și cu puterea de-a alege
Că avem în noi o conștiință
Un simțământ care ne spune
Că nu vom dispărea așa-n genune
Că este viață după moarte
Că lumea în două se desparte...